urban glob

Camin comunist, cat te iubesc.

Locuia din 1980 intr-un camin de nefamilisti si suporta in fiecare seara tot felul de scandaluri pe palier. Traia in mizeria asta ce ajunsese sa o iubeasca, un hazard controlat doar de ocazionalele razii pentru bauturi contrafacute si eventualele vizite ale domnilor carabinieri la doamnele de moravuri usoare de la etajul intai. El locuia la ultimul etaj. Acest fapt ii oferea prilejul ca ocazional sa mai fumeze o tigara pe terasa si sa priveasca rasaritul, asta cand terasa nu era invadata de mirosul pestilential al bailor de la ultimul etaj si de aurolaci ce-si faceau somnul in tihna dupa o doza.
El, un produs al unei societati murdare, corupte pana in adancuri si condusa de toti.
Mergea la una dintre cele mai renumite facultati din Rusia, student cu viza de Cuba.
Isi traia micile bucurii la cel mai intens nivel posibil si numara zilele pana cand banii cuveniti din bursa ajungeau la el. Incepuse sa resimta frigul acela greu de tundra, un frig ce nu inceta sa-l macine. Visa, traia in vis. Visa ca intr-o zi sa scape de o povara. Purta in suflet ura pentru propriul lui corp. Se uita in oglinda si vedea cum inceputul de calvitie incepe sa fie tot mai pronuntat. Dinti ingalbeniti de tutun si igiena precara. Manca un soi de zeama lunga la cantina. Visa sa fie fericit in alta forma. Spera sa scape, era singurul lucru cu care se trezea in gand si cu fiecare zi se convingea ca trebuie sa renunte la el.
Isi imagina sa faca asta pe o plaja in Cuba, sa fie alaturi de el iubita din copilarie si aceasta sa-l loveasca odata si sa scape. In fiecare zi iesea pe usa, privea in camera de alaturi si vedea obiectul dupa care tanjea atat de mult. Era tot de ce avea nevoie. Nu-si imagina durere. Isi spunea doar atat; Gandeste-te doar ca atunci o sa fie bine. Nu o sa-ti mai fie sila sa te privesti. O sa fie perfect.

10.07.1991

Dupa o lupta malefica cu el insusi se hotara. Stia prea bine ce are de facut, doar citise atatea carti. Se considera chiar mai bun decat medicul de la care furase bisturiul.
Se incuie in camera si aseza totul cu minutiozitate. In ordine, spirt alb, bisturiu, forceps, pensa, fasa sterila, fasa elastica si sticla de vodka. Se aseza pe pat. In minte ii fulgerau numai plajele din Cuba. Se injura ca nu a putut sa o convinga sa faca asta. La dracu, trebuie facut oricum. Ea nu a putut intelege cat de necesar imi este acest lucru.
Prinse bisturiul cu mana dreapta si merse cu el circular in jurul genunchiului. Sticla de vodka era jumatate. Cu forcepsul in mana stanga il aseza cu precizie deasupra rotulei si trase cu forta. Trebuie sa fi facut asta de multe ori si sa fi gustat din vodka. Era gata. Constient sau nu de asta , o facuse. Se stranse tare in jurul ciotului cu fasa sterila si opri sangerarea. Se trezise. Pana si vodka era de proasta calitate in tara care o fabrica cel mai bine. Se cuprinse cu fasa elastica si stranse pana nu mai avu putere.
A adormit. In vis era si ea, el intr-un carut ea alaturi de el. Paraplegic.

Lili e facuta din material special. Din ala cu care sunt construite virginele de 15 ani cu sani de reclame, ochi albastri si manute fine care se chinuie sa-ti cuprinda testicolele ca pe obraji.

La 15 ani Lili poate sa ridice o cladire din priviri, daramite o erectie cu aplauze de se uita lumea la pantalonii tai ca profesorii universitari la pieptul doamnei Nicolesco.

Virgina asta de 15 ani mi-a iesit in cale cand trebuia: cand aveam destui bani sa fac pe nebunul cu obiectele din jurul meu.

Parcasem in fata unei scoli, aveam treaba vis-a-vis la o banca. Cand m-am intors la masina pustoaica Lili isi rezema curul de aripa dreapta. Sanii mari si bunadispozitia care vine odata cu extrasul de cont mi-au creat o lejeritate anume, specifica poftei masculine de a avea orgasm cat mai iute in compania unei femei bune… Asadar am tatonat terenul, dar in veci nu as fi prevestit oferta care avea sa vina: Lili vroia sa ii termin in gura daca ii dadeam aripa pe care statea cu curul. Daca Isus avea reportofon sigur a inregistrat conversatia.

Hmmm… sa termin in gura unei pustoaice virgine de 15 ani… asta nu era o decizie de luat spontan. Sunt destul de vanitos si nu mi-as fi iertat-o niciodata daca m-as fi repezit sa fac una ca asta fara sa am ce pune in gura fetei. Vroiam un mega-load, ceva de care sa-si aminteasca cand mai vedea barbati pe punctul de a termina. Deci , am raspuns in doi peri si i-am luat numarul.

Dupa 5 zile de non-sex am luat legatura cu viitoarea posesoare a unei aripi de masina si am pus la punct evenimentul. Urma sa se intampla la mine in masina din doua motive: eu vroiam ma bucur de luxul de a nu fi nevoit sa te speli dupa (asta presupunea skill din partea ei sa nu dau pe mine….etc); ea vroia sa plece cu aripa imediat dupa job, ceea ce presupunea ca eu sa imi jupoi masina chiar acolo in parcare in timpul zilei la cativa metri de scoala ei (imi permit astfel de extravagante sexuale intrucat am investit in geamuri fumurii, prima mea grija cand mi-am luat roti).

Zis si facut: la pranz, am prelungit o pauza pana la epuizarea mea; am inecat-o, dar, culmea respiratiei si a bj-ului, a reusit sa-mi tuseasca in pula, nici o secunda neuitand ce are de facut sau luand gura; a inghitit cu stil si mi-a aratat cat inghite – am fost mandru de mine, cele 5 zile au meritat, loadul era pentru export.

Zece minute mai tarziu eram calare pe aripa, incercand sa o smulg frumos, prin desurubari atente.

Lili si-a luat aripa si a urcat direct in clasa cu ea. Ratase un curs, dar avea tot respectul meu..

sursa: Adrian Sahr

Platou de filmare.

Scena I.

Living room tipic American. Teveu pe perete. Ruleaza un serial celebru, Chuck Noris vegheaza triumfator pe un morman de cadavre. Canapea in mijlocul camerei.Verde.
Pe masuta de langa canapea portia King size de la KFC zace asteptand un eL.
Totul este de o liniste mormantala.Un ventilator pe tavan matura aerul prin camera. Pe geam, afara un nene tunde un gazon perfect. Pe trotuar o eA alearga. Transpira cei zece hamburgeri ingerati aseara in timp ce se uita cu iubitul ei la un o comedie romantica genu “iubi’ ce te-as fute da’s timida”.

Scena II.

Hocus pochus preparatus, pe marginea canapelei se materializeaza un motan.
Magnetizat de pestisorul auriu ce se invartea agatat de una din palele ventilatorului astepta.. Isi invartea privirea dupa el, era una cu pestisorul. Transpiratii ii curgeau pe frunte. Era un lucru pe care el trebuia sa-l aibe.
Intr-un moment de maxima intensitate obligatoriu bat tobe de lupta. Motanul isi face curaj si intinde o labuta. Ghinion ! Ramane agatat de ansamblul ventilator-sfoara-pestisor auriu si incepe sa se invarta.

Din cadru se desprinde un telefon Nokia 9999i si eL incepe sa rada isteric.

This is note a home video, this is a phone video.

Nokia aduce zambete.. sau Nokia connecting kittyz.

Recuzita :

1 bucata telefon Nokia 9999i
1 bucata ventilator
1 bucata pestisor de aur “frate”
1 bucata motan impaiat

Sau tras 1436 duble pentru ca motanul refuza sa coopereze.
La sfarsit toata echipa a fost multumita si sa consumat King size-ul de la KFC.

Nota.

In acest spot publicitar nici un animal nu a fost ranit !

Ce liniste e !Ce liniste e afara ,caci inauntru e furtuna .Inchide ochii si lasa cuvintele sa curga ,materia sa se framante,creionul sa scrie .Sa scrie despre imagini si montaje ,despre vise si ambiguitati ,despre ..nimicuri .O alee lunga strajuita de paznici ai intunericului care duce spre niste scari .Noapte de septembrie .

In intuneric se defineste un trup fraged de fata cu umerii dezgoliti .Trecatorul nu se poate opri sa se gandeasca la nenumaratele povesti ale locului ,la singuratatea care domnea pe locul unde ,in alte dati , zeci de glasuri se ridicau in vazduh ;avea ceva infiorator .Ti se nazarea ca intunericul e plin de capcane ,toate formele nedeslusite ale umbrei pareau suspecte ,iar golurile lungi si patrate dintre copaci pareau gropi .

La un moment dat ,s-a ghemuit si si-a cuprins fata cu mainile tremurande .Punct.Nu-mi place sa fac confesiuni ,insa imaginea asta ma obsedeaza de multa vreme .Ar putea fi o poveste lunga si complicata cu final inca nedeslusit , pentru ca asa o vad cateodata .Insa las pe altii sa construiasca povesti .Cel putin azi .Probabil ca trecatorul stie mai multe ,dar este egoist si va tine numai pentru el .Pentru ca inauntru e furtuna ,iar afara ..Ce liniste e. Shhh!

Ceasul arata ora 3:37 iar el tocmai terminase de scris cateva randuri pentru acasa.Le citi de cateva ori si adanci bucata de hartie in buzunarul de la piept .Amurgul se lasase de mult timp.Venise noaptea ,marea eliberatoare ,prietena tuturor ce au nevoie de un val de intuneric ca sa se poata dezbara de chinuri .Cateva stele ,intepand usor albastrul intunecat al cerului ,vazute doar de cei deprinsi sa viseze .Puncte scanteietoare pe intinsul nesfarsit ,umbre distorsionate ,deformate ,inchise in cutii .Lasate sa tanjeasca dupa libertate.
In jocul asta cu moartea fiecare secunda conteaza .Deprinsese insticte animalice ,era atent la orice pas si tresarea la fiecare fosnet .Nu era patriot ,nu se imaginase niciodata intr-o asemenea situatie ,nu-si dorea sa lupte pentru altii,nu vroia sa apere drepturile ori libertatea altora ,iar daca trebuia hulit pentru asta ..ei bine ,nu-i pasa .Poate era las,poate se ascundea dupa clisee ca “nu sunt facut pentru asta.” ,insa el avea alte vise .Vise pe care chiar parintii sai l-au impiedicat sa le atinga .L-au aruncat in cusca cu lei chiar cei care l-au zamislit .Pentru ..pentru ce?!pentru tara.
Isi vedea colegii cazand unul cate unul ,dormea pe unde apuca ,proviziile erau insuficiente ,iar iadul din ce in ce mai aproape .Noaptea ,insa,parca si tunurile se odihneau .In momentele acelea gasea cate-o bucatica de hartie de nicaieri si mai adauga cate un vers pentru Ea .Pentru ca doar asta le mai ramasese .Probabil unele nu ajungeau in tara dar macar capata cate un moment de impacare .
Imprevizibilul era la el acasa ,iar “urmatoarea ora” nu exista .Tacerea asta era bizara .Se astepta la orice .Nu-si permitea sa faca vreo greseala.Putea oricand sa cada secerat in praful manjit de sange de strain .Asa ca astepta la gura tunelului necunoscutul .

“In aceasta dimineata a avut loc un nou atentat Al-Qaida pe frontul din Golf.Atacul s-a soldat cu 13 morti si 2 raniti grav.Printre decedati se afla si un soldat roman ,informeaza Al Jazeera .Trupul neinsufletit al soldatului roman va fi repatriat peste doua zile ,cand va fi inaintat in gradul de sublocotenent post-mortem .Conducerea Ministerului Apararii isi exprima profundul regret pentru aceasta pierdere si este alaturi de familia greu incercata .”

Statea acolo ,singur , numai cu el insusi ,recules , linistit ,plin de cuviosie ,comparandu-si seninatatea inimii cu seninatatea vazduhului ,emotionat in intuneric de maretia vizibila a constelatiilor si de maretia invizibila a lui Dumnezeu ,deschizandu-si sufletul gandurilor care vin din necunoscut .In clipele acelea ,daruindu-si inima la ora cand florile noptii iti daruiesc parfumul aprins ca o faclie in mijlocul noptii instelate ,lasandu-se dus de extaz in centrul stralucirii universale a creatiei ,n-ar fi putut nici el insusi sa spuna ce se petrecea in sufletul sau .

Întotdeauna am crezut că am un destin cu totul şi cu totul deosebit… Nu unul deosebit de al vostru, ci unul deosebit chiar de al meu. Destinul mi se-nmlădiază în mâini ca plastilina, ma poartă prin zile fierbinţi şi nopţi cu miros de cărbune. Destinul îmi spune în fiecare zi cine sunt, ce-mi doresc, cui să-i întind mâna şi alături de cine să fug… Clipă de clipă, sunt surprins de propriul prezent. Viaţa mi se modelează altfel în fiecare zi, un creion magic o scrie frenetic, se răzgândeşte, şterge nervos, bate cu vârful în hârtie şi hotărăşte să o trimită în altă parte. E fluviu, e mişcare, e piatra, peştele şi valul… (spun Eu)

…Fatalitatea se agata de mine la fel ca tentaculele unei caracatite uriase, tragandu-ma spre necunoscut spre ape adanci.Lumi nebanuite, la fel de sigure ca si dunele de nisip din desert. (spune Ea)

Cu aportul ei.. Floarea soarelui

Amintirea tandreţei

Căutam la radio muzică bună aşa că am ales un canal care transmitea salsa, latino, ştiri şi tot felul de chestii din astea. Se termină muzica şi începu să vorbească, foarte degajat, tipul acela cu vocea răguşită, care trăncăneşte despre orice, despre copiii lui, despre bicicleta lui, despre ce-a făcut noaptea trecută. Tipul avea o voce puternică, cu o dicţie vulgară ca de maidan, ca şi cum niciodată nu s-ar fi mişcat din centrul Havanei. Părea a fi un negru care se apropie de tine şi-ţi spune: “Bă, frate, care-i treaba, am un şmen pentru tine.”

Împreună cu soţia mea îl ascultam şi ne plăcea. Nimeni nu mai făcea asta la radio. Tipul punea muzică latino bună, zicea ceva, te aiurea puţin, schimba placa şi trecea la altă chestie. Nici vorbă să dea prea multe explicaţii, nici să demonstreze ce ştia. Părea un negru inteligent, şi întotdeauna mă bucură nespus să întâlnesc negri inteligenţi şi orgolioşi, nu din ăştia care nu te privesc în ochi şi care au jalnica mentalitate luată cu japca, parcă, de la sclavi.